privesc in urma cu 1 luna chiar si nu pot sa cred ce intorsura a luat aceasta situatie.. mi-am revenit cu greu si inca nu in totalitate dupa ce l-am indragit pe unu maxim. cred ca daca l-as avea in fata ochilor,toata stradania mea s-ar duce dracu.de fapt sunt sigura de asta.
le-am batut la cap pe prietenele mele de ma plictisisem si eu. ele saracele nu au zis nimic,cred ca din amabilitate sau sa nu ma jigneasca cu vreo expresie gen: " da' mai taci fa proasto!nu vezi ca ala nu are nicio treaba cu tn?" in sinea mea eram si eu constienta de asta dar nu vroiam sa recunosc. in viziunea mea,el era mai presus de toti baietii,era zeul lor. pana intr-o seara cand am zis ca trebuie sa recunosc in gura mare ce probabil au gandit prietenele mele de la bun inceput si nu au vrut sa imi zica in fata.
ca de fapt visez la cai verzi pe pereti,ca ala nu are nicio treaba cu mine. acum mai am doar o parere de rau,pentru ca inca o data am murit de un tip si el nici stres nu avea.
este incredibil cum in 30 de zile poti sa intelegi atatea lucruri. sunt fericita ca am reusit si scap din cercul asta vicios si sa il scot din minte.
stau si ma gandesc asa: oare o sa gasesc vreodata pe cineva cu care sa ma completez?nu cred.nu ma vad in ipostaze de-astea.si cand zic "cineva cu care sa ma completez" nu ma refer la toti analfabetii.:) deci sansele scad automat.macar sa ma insel eu,ca nu mi-ar parea rau.
PS: cred ca majoritatea celor care citesc asta,stiu despre cine e vorba. si mai stiu ca daca persoana in cauza citeste asta,va inchide nervos aceasta pagina.pentru ca se simte,probabil.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu